|
INSTALATII
DE INCALZIRE IN PARDOSEALA
|
| A.
Generalitati La acest sistem de incalzire, corpul de incalzire
este reprezentat de intreaga pardoseala a camerei. Paradoxal,
desi este cel mai mare corp de incalzire ce s-ar putea imagina
pentru o camera, nu ocupa deloc spatiu din aceasta, permitand
amenajarea nestingherita a interiorului. Este de mentionat
si faptul ca acest sistem nu provoaca arderea particulelor
fine de praf din aer. Astfel, peretii incaperii raman curati
timp mai indelungat. |
| B.
Domeniul de aplicare Instalatii interioare de incalzire
la: Locuinte uni sau plurifamiliale Constructii publice (scoli,
spitale, birouri, biserici) Constructii comerciale (magazine,
supermarket-uri, restaurante etc.) Hoteluri Constructii industriale
de productie si depozitare ? Instalatii exterioare pentru
topirea ghetii si a zapezii la: Parcaje de masini Platforme
si scari exterioare la cladiri publice Piste aeroportuare
Terenuri sportive etc. |
| C.
Scurt istoric Ideea folosirii pardoselii ca terminal de
incalzire nu este deloc noua. Sisteme de acest fel, intr-o
varianta primitiva, existau inca din antichitate, in China
si Egipt. In aceste sisteme, gazele calde produse intr-un
focar erau trecute printr-un canal special executat sub pardoseala
incaperii. Un sistem mai evoluat apare, in aceeasi perioada,
in Roma antica. De aceasta data, gazele calde erau dirijate
prin canale la mai multe incaperi. Se poate vorbi despre un
prim sistem centralizat de incalzire prin pardoseala. In configuratia
actuala, instalatiile de incalzire prin pardoseala apar la
inceputul secolului trecut. Profesorul englez Baker este primul
care obtine un brevet cu titlul “ Sistem de incalzire a localurilor
cu apa calda transportata prin tevi sub pardoseala”. |
| Drepturile
asupra acestui brevet sunt cumparate in 1909 de firma Crittal
Co., care realizeaza pe baza lui incalzirea palatului Royal
River. Dezvoltarea efectiva a sistemului are loc imediat dupa
al doilea razboi mondial, odata cu campania de reconstructie
din Europa. Tehnica din acea perioada consta in inglobarea
de tevi din otel de ½" sau ¾" fara straturi de izolatie termica
sub ele. Cu o astfel de tehnologie s-au executat in Europa,
numai in perioada 1945 – 1950, instalatiile de incalzire din
peste 100.000 de locuinte. Aceasta perioada de pionierat a
pus in evidenta nu numai avantajele sistemului, dar si o seama
de neajunsuri determinate de lipsa unei cercetari aprofundate
a efectelor asupra omului. |
| D.
Neajunsuri.
Cauze, remediu. Instalatiile realizate in perioada mentionata
mai sus au produs numeroase tulburari fiziologice oamenilor,
cum ar fi: probleme de circulatie a sangelui, cresterea tensiunii
arteriale, dureri de cap, transpiratie excesiva. Cercetarile
efectuate au pus in evidenta doua tipuri de probleme care
nu erau stapanite corect: Valoarea temperaturii superficiale
a pardoselii Inertia termica a sistemului S-a demonstrat ca,
pentru a nu se crea senzatii de inconfort, temperatura superficiala
a pardoselii nu trebuie sa depaseasca 28÷29°C. Ori, in cazul
instalatiilor in cauza, se constatau in mod frecvent valori
de 40°C sau mai mult. Pe de alta parte, inglobarea tevilor
intr-un masiv de beton, care acumula o cantitate importanta
de caldura si avea o inertie termica mare, conducea la accentuarea
si prelungirea in timp a supratemperaturii pardoselii. Solutia
s-a dovedit a fi intercalarea intre serpentinele de teava
si planseul de beton a unui strat puternic izolator termic.
Asadar, principalele masuri de evitare a disconfortului sunt:
|
| -
Mentinerea temperaturii superficiale a pardoselii la cel mult
28÷29°C (in zone de trecere, zone marginale, bai – se admit
31÷35°C) |
| -
Separarea pardoselii incalzitoare de planseul masiv din beton
printr-un strat izolator termic |
| E.
Confortul termic De obicei, notiunea de confort termic
este asociata cu temperatura interioara a incaperii in care
se gasesc oamenii. De fapt, senzatia de confort termic trebuie
inteleasa ca un echilibru termic al corpului uman sub influenta
factorilor de natura fizica ai mediului inconjurator. In acest
context, vorbind despre temperatura, trebuie observat ca un
factor important de confort il reprezinta si distributia ei
cat mai uniforma in incapere. Cum zona inferioara a piciorului
este una sensibila, este de dorit ca aici temperatura sa fie
mai ridicata decat in zona capului. Este cunoscut de toata
lumea ca o pardoseala rece creeaza o senzatie neplacuta, chiar
daca temperatura masurata mai sus, in zona torsului si a capului
este corespunzatoare( 20 – 220 C). La sistemele de incalzire
conventionale (sobe, seminee radiatoare, convectoare) dezideratul
de mai sus este greu, daca nu imposibil, de atins. In imaginile
alaturate sunt trasate curbe de variatie pe verticala a temperaturii
in cazul ideal si la incalzirea prin pardoseala sau cu radiatoare
(dupa REHAU). |
|
|
|
Se poate constata ca incalzirea prin pardoseala este cea care
asigura distributia temperaturilor foarte apropiata de situatia
ideala, deci este cea care confera cel mai inalt grad de confort
termic, adica “picioare calde si cap limpede”. Aceleasi considerente
ce tin de sensibilitatea picioarelor impun si limitele superioare
ale temperaturii pardoselii (nici prea calda nu este confortabila).
Astfel, dupa REHAU (Germania) temperatura superficiala a pardoselii
nu trebuie sa depaseasca urmatoarele valori: |
| Incaperi
de lucru in care se sta mult in picioare …27° C |
| Birouri
si camere de locuit …………………………28° C |
| Coridoare,
spatii de trecere ..………………………30° C |
| Bai
si hale pt. bazine de inot.………………………33° C |
| Zone
putin circulate (ex. zone de margine ).……..35° C |
| F.
Avantajele sistemului de incalzire prin pardoseala |
| Ofera
un nivel ridicat al confortului termic |
| Calitatea
aerului interior este mai buna fata de alte forme de incalzire |
|
>> se evita arderea prafului din atmosfera (elimina
senzatiile neplacute la respiratie) |
| >>
miscarea aerului in camera este mult redusa (implicit,
a prafului) |
| -
Conditii igienice superioare |
|
>> nu se mai formeaza zone umede pe pardoseala,
acolo unde s-ar forma colonii de bacterii |
| --
Se foloseste agent termic de joasa temperatura |
| >>
compatibilitate perfecta cu echipamentele termice in condensatie,
ale caror randamente sunt cu cel putin 15% superioare celor
clasice |
| >>
posibilitatea de a folosi forme economice de caldura (recuperari
de caldura deseu, energie solara, pompe de caldura) |
| --
Consum de caldura mai redus fata de sistemele traditionale
(cu 10 – 15 %) |
|
>> diminuarea pierderilor prin conductele de
transport al agentului termic de joasa temperatura |
| >>
reducerea pierderilor prin convectie pe suprafetele vitrate |
| >>
reducerea pierderilor prin diminuarea temperaturii aerului
interior |
| G.
Limitele si dezavantajele sistemului |
| 1.
Temperatura suprafetei incalzitoare este redusa, fapt
benefic din punct de vedere fiziologic, dar dezavantajos sub
raportul cantitatii de caldura cedata in camera. De aici rezulta: |
| -
Casele care se echipeaza cu astfel de sisteme trebuie sa aiba
pierderi mici de caldura, deci sa fie bine izolate termic; |
| -
Daca numai intr-un mic numar de incaperi ale casei caldura
asigurata de pardoseala nu acopera necesarul, se poate adopta
un sistem mixt, completand cu alta sursa (radiatoare, ventiloconvectoare
etc.); |
| Daca
in cea mai mare parte a casei pardoseala nu poate acoperi
necesarul de caldura, atunci este recomandat sa se adopte
un sistem de incalzire clasic. |
| 2.
Inertia termica a sistemului este relativ mare, ceea ce
conduce la urmatoarele considerente: |
| -
In cladiri cu ocupare permanenta (deci cu functionarea sistemului
de incalzire relativ continua) si cu o buna izolare termica
sub serpentina, inertia termica nu pune probleme, dar trebuie
avute in vedere: |
| >>
o buna corelare a functionarii sistemului de incalzire
cu temperatura exterioara (automatizare) |
|
>> intreruperile de functionare, trecerile pe
regim redus sau repunerile in functiune sa fie anticipate
cu cca. doua ore. |
| -
In cladiri cu ocupare ocazionala (ex. case de vacanta) este
recomandabil sa se adopte un sistem de incalzire clasic, cu
aer cald. |
| 3.
Problemele de proiectare, care implica: |
| -
Cunoasterea in detaliu a caracteristicilor arhitectonice si
constructive ale casei |
| -
Calcule mai complexe si laborioase (problema solutionata in
general prin programe de proiectare specializate) |
| -
Relativa rigiditate a sistemului care, odata executat, nu
mai poate fi corectat prin adaugiri sau diminuari (lucru simplu
si usor de facut la un radiator). In plus, finisajul pardoselii
trebuie sa ramana cel pentru care s-a elaborat proiectul (daca
o pardoseala din gresie va fi ulterior acoperita cu o mocheta
groasa, emisia de caldura catre incapere se va injumatati). |
| H.
Sistemele actuale |
| Odata
identificate si solutionate aspectele fiziologice, sistemele
de incalzire in pardoseala au cunoscut o evolutie spectaculoasa.
In afara avantajelor enumerate mai sus, au mai contribuit
la aceasta: |
| -
Reglementarile europene privind buna izolare a constructiilor
(reducerea pierderilor de caldura), determinate de criza energetica
din anii ’60; |
| -
Aparitia pe piata instalatiilor a noilor materiale (in special
tubulatura din materiale plastice, usoara, flexibila, simplu
de prelucrat si montat, cu durata de viata mare); |
| -
Aparitia noilor echipamente de mare randament, cu functionare
in regim de condensatie; |
| -
Solutionarea problemelor de proiectare. |
|
Un studiu recent facut de revista Backwoods Home Magazine
(S.U.A.) pentru compania americana Uponor Wirsbo (unul din
marii producatori de sisteme de incalzire prin pardoseala)
arata ca 50% din noile constructii din Europa occidentala
sunt echipate cu instalatii de incalzire in pardoseala. |
| Spre
exemplu, firma germana Velta a realizat, din 1976 si pana
anul trecut 600.000 locuinte cu un total de peste 61 milioane
mp pardoseala incalzitoare. Firma franceza ACOME raporteaza
o crestere anuala constanta de 10%. |
|
|
|
|
| Punere
in functiune |
| Punerea
in functiune a unei instalatii de incalzire prin pardoseala
comporta o seama de precautiuni pe care trebuie sa le respectati
intocmai. Nerespectarea acestor reguli poate conduce la serioasa
deteriorari ale pardoselii (fisuri, denivelari etc.). Aceasta
etapa cere atentie si …multa rabdare ! |
| FOARTE
IMPORTANT! Nu incepeti operatiunile
de punere in functiune inainte de maturarea completa a sapei
de beton, adica nu inainte de 21 de zile de la turnarea sapei.
Pana acum, adica pe toata perioada de turnare, priza si intarire
a betonului de sapa, instalatia a ramas plina cu apa si mentinuta
la presiunea retelei de alimentare cu apa. |
| In
continuare se procedeaza astfel : |
| -
Pasul 1. Porniti instalatia si reglati temperatura
pe tur la 25°C, operand asupra instalatiei de automatizare
si verificand pe termometrele din cofretele de distributie. |
| -
Pasul 2. Mentineti instalatia in functiune, la aceasta
temperatura, timp de trei zile, fara oprire. |
| -
Pasul 3. Incepeti sa cresteti treptat temperatura de
tur astfel ca dupa alte trei zile sa ajungeti la valoarea
nominala stabilita de proiectant pentru functionarea in regim
normal. |
| -
Pasul 4. Mentineti instalatia in functionare continua
inca patru zile la temperatura nominala de calcul. |
| Asadar,
punerea in functiune a unei instalatii de incalzire prin pardoseala
este o operatiune care dureaza nu mai putin de 10 zile ! |
| Dupa
acesti patru pasi puteti considera instalatia pusa in functiune.
De acum inainte, se poate trece la executarea finisajului
pardoselii (gresie, marmura, parchet etc.) iar instalatia
de incalzire se poate exploata in conditiile normale de functionare. |
|
|
